Copilul înțelege, dar vorbește puțin: ce merită să urmărească părinții

De ce poate un copil să înțeleagă mai mult decât spune?

Pentru a vorbi, copilul trebuie să combine mai multe abilități. Nu este suficient să cunoască sensul unui cuvânt. Trebuie să îl poată recupera din memorie atunci când are nevoie de el, să organizeze mesajul pe care vrea să îl transmită și să producă sunetele necesare.

Înțelegerea apare adesea înaintea exprimării. Un copil poate recunoaște multe obiecte și acțiuni înainte să le poată denumi singur. Poate realiza corect o solicitare precum „adu pantofii”, chiar dacă nu folosește încă singur cuvântul „pantofi”.

Din această cauză, părinții pot avea impresia că micuțul „înțelege absolut tot”. Este însă util să privim mai atent ce fel de mesaje înțelege. Urmează doar rutine foarte cunoscute sau poate înțelege și instrucțiuni noi? Recunoaște cuvinte fără să vadă obiectul? Poate răspunde la întrebări simple?

Ce sunt limbajul receptiv și limbajul expresiv?

Limbajul receptiv reprezintă ceea ce copilul înțelege: cuvinte, propoziții, întrebări, indicații și sensul conversațiilor din jur.

Limbajul expresiv este ceea ce poate comunica el: sunete, cuvinte, combinații de cuvinte, propoziții și, pe măsură ce se dezvoltă, idei din ce în ce mai complexe.

Cele două componente sunt strâns legate, însă nu sunt identice. Un copil poate avea o înțelegere bună și o exprimare verbală mai redusă. În alte situații, dificultățile pot fi prezente atât în înțelegere, cât și în exprimare.

Urmărește cum comunică atunci când nu folosește cuvinte

Cuvintele sunt doar o parte a comunicării. Înainte ca vocabularul să devină bogat, copilul poate transmite foarte multe lucruri prin privire, gesturi, expresii faciale sau indicarea cu degetul.

Observă dacă îți arată lucruri care îl interesează, dacă încearcă să îți atragă atenția asupra unui obiect, dacă indică ceea ce dorește sau dacă se uită spre tine atunci când are nevoie de ajutor.

Un copil care nu spune încă multe cuvinte poate avea totuși o intenție de comunicare foarte clară. Aceasta este o informație importantă pentru înțelegerea profilului său de dezvoltare.

Uneori copilul dezvoltă propriile metode eficiente de a comunica: aduce obiectul adultului, îl conduce de mână, arată sau folosește anumite sunete. Aceste forme de comunicare nu trebuie ignorate. Ele pot deveni punctul de pornire pentru dezvoltarea unor modalități mai complexe.

Vocabularul copilului crește sau stagnează?

Numărul exact de cuvinte într-o anumită zi nu spune întreaga poveste. Direcția dezvoltării este la fel de importantă.

Un copil poate avea momentan un vocabular redus, dar să adauge treptat cuvinte noi. În acest caz există o evoluție care merită urmărită.

Dacă însă timp de o perioadă mai lungă copilul utilizează aproape aceleași câteva cuvinte, fără să apară forme noi de exprimare, poate fi utilă o discuție cu un specialist.

Părintele poate urmări nu doar dacă apar cuvinte noi, ci și varietatea lor. Copilul spune doar numele obiectelor preferate sau începe să folosească și acțiuni, persoane, cuvinte sociale și expresii pentru a cere ori comenta?

Poate spune cuvinte, dar le folosește pentru comunicare?

Este important să facem diferența dintre capacitatea de a reproduce un cuvânt și utilizarea lui spontană.

Un copil poate repeta cuvinte spuse de adult sau auzite într-un material video, dar să îi fie dificil să le folosească atunci când vrea ceva.

De exemplu, poate spune cuvântul „apă” atunci când părintele îi cere să îl repete, dar atunci când îi este sete trage adultul de mână până la bucătărie.

În această situație, copilul știe să producă acel cuvânt, însă trebuie dezvoltată și utilizarea lui ca instrument real de comunicare.

Imită sunete și cuvinte?

Imitarea este una dintre modalitățile prin care copiii învață. În timpul jocului poți observa dacă încearcă să repete sunete, silabe, zgomotele animalelor sau cuvinte simple.

Totuși, nu este necesar ca fiecare interacțiune să devină „spune asta”, „repetă după mine” sau „cum se numește?”.

Un copil poate primi modele de limbaj și fără să fie testat. Dacă se joacă cu o mașinuță, adultul poate spune „mașina merge”, „repede”, „stop” sau „brum-brum”. Copilul aude cuvintele în contextul unei activități care deja îl interesează.

Pentru mulți copii, acest tip de interacțiune este mai natural decât solicitarea constantă de a repeta.

Copilul începe să combine cuvintele?

După apariția unui vocabular de bază, o etapă importantă este combinarea cuvintelor.

Copilul poate trece de la „apă” la „vreau apă”, de la „mama” la „mama vine” sau de la „mașină” la „mașina merge”.

Primele combinații nu trebuie să fie perfecte din punct de vedere gramatical. Ele pot fi scurte și simplificate.

Important este că micuțul începe să unească două sau mai multe idei, ceea ce îi permite să transmită mesaje mai precise.

Vorbește doar cu părinții sau și cu alte persoane?

Contextul în care apare limbajul oferă și el informații importante.

Un copil poate comunica destul de bine acasă, unde cunoaște toate rutinele și adulții îi anticipează nevoile, dar să vorbească foarte puțin în alte medii.

Uneori o abilitate este prezentă, însă nu este încă utilizată cu mai multe persoane sau în situații noi.

Pe măsură ce limbajul se dezvoltă, este util să observăm dacă aceeași abilitate apare cu părinții, bunicii, educatorii și, treptat, cu alți copii.

Îl ia pe adult de mână în loc să ceară?

Este o situație foarte frecventă. Copilul ia mâna părintelui, îl conduce la frigider și îi arată ceea ce vrea.

Acest comportament reprezintă deja comunicare. Copilul a găsit o modalitate prin care poate obține ajutor.

Putem utiliza acel moment pentru a modela o formă de comunicare puțin mai dezvoltată. În funcție de nivelul copilului, aceasta poate fi un gest, un sunet, o imagine, un cuvânt sau o combinație scurtă de cuvinte.

Nu este nevoie să îi refuzăm ceea ce dorește doar pentru că nu spune perfect cuvântul. Ideea este să construim treptat peste modalitatea de comunicare pe care deja o are.

„Nu vorbește pentru că este leneș” — merită să așteptăm?

Explicația prin „lene” nu ne ajută să înțelegem dezvoltarea copilului.

Dacă o abilitate nu este utilizată, trebuie să vedem dacă micuțul o are, dacă îi este ușor să o folosească și dacă înțelege în ce situații îi poate fi utilă.

Un copil nu alege pur și simplu să aibă dificultăți de limbaj. Atunci când vocabularul sau exprimarea se dezvoltă lent, este mai util să aflăm de ce decât să presupunem că va vorbi atunci când „va avea chef”.

Dacă înțelege bine, mai este nevoie de logoped?

Faptul că un copil pare să înțeleagă bine este un element pozitiv, dar nu exclude o dificultate predominant expresivă.

Dacă diferența dintre înțelegere și exprimare este mare, vocabularul crește foarte încet sau părintele este îngrijorat, o evaluare logopedică poate aduce mai multă claritate.

Logopedul nu analizează doar câte cuvinte spune copilul. Sunt observate înțelegerea limbajului, vocabularul, pronunția, modul de combinare a cuvintelor și felul în care copilul folosește comunicarea în diferite situații.

Ce poți face acasă fără să transformi totul în exerciții?

Pentru dezvoltarea limbajului nu este nevoie ca părintele să transforme casa într-un cabinet de terapie.

Cele mai multe oportunități de comunicare există deja în activitățile obișnuite: la masă, la îmbrăcare, în baie, la cumpărături, în parc sau în timpul jocului.

Vorbește despre ceea ce copilul vede și face. Folosește propoziții relativ scurte și clare și încearcă să construiești puțin peste nivelul pe care îl folosește el.

Dacă spune „minge”, răspunde „mingea sare”. Dacă spune „apă”, poți modela „vreau apă”. Nu este obligatoriu să îl faci să repete imediat după tine.

În felul acesta, copilul primește modele de limbaj într-o situație cu sens pentru el.

Mai puține întrebări, mai multe comentarii

Întrebările fac parte din conversație, dar dacă majoritatea interacțiunilor devin „ce este asta?”, „ce culoare are?”, „cum face pisica?”, copilul poate simți că este permanent testat.

Comentariile îi oferă limbaj fără presiunea de a răspunde.

În loc de „ce face băiatul?”, poți spune „băiatul aleargă”. În loc de „ce culoare este mașina?”, poți spune „mașina roșie merge repede”.

Acest tip de modelare îi oferă copilului cuvinte și structuri pe care le poate utiliza ulterior.

E bine să ghicim permanent ce vrea copilul?

Părinții își cunosc foarte bine copilul și, de multe ori, știu ceea ce dorește înainte să ceară.

Dacă îi oferim însă totul înainte să existe măcar o mică oportunitate de comunicare, copilul are mai puține motive să inițieze.

Nu este nevoie să îl frustrăm intenționat. Putem doar să facem o scurtă pauză și să vedem dacă privește, arată, vocalizează sau încearcă să spună ceva.

Apoi adultul poate răspunde imediat și poate modela cuvântul potrivit.

Întârzierea exprimării înseamnă autism?

Nu. Faptul că un copil vorbește puțin nu este suficient pentru a stabili existența unei tulburări din spectrul autist.

Autismul implică un profil mai larg de dezvoltare. Sunt analizate comunicarea socială, interacțiunea, jocul, comportamentele, interesele și alte caracteristici, nu doar numărul de cuvinte.

Există copii cu întârziere a limbajului care nu au autism și copii cu autism care au un vocabular bogat.

Dacă pe lângă limbaj părinții observă și alte aspecte ale dezvoltării care îi preocupă, poate fi utilă o evaluare psihologică pentru copii .

Ce se întâmplă dacă limbajul nu progresează?

Dacă vocabularul rămâne aproape neschimbat timp îndelungat sau copilul nu începe să dezvolte treptat forme mai complexe de comunicare, merită solicitată o evaluare.

Uneori dificultatea poate fi predominant legată de exprimare. În alte cazuri pot exista aspecte legate de pronunție, auz, înțelegerea limbajului sau alte componente ale dezvoltării.

O evaluare are rolul de a diferenția aceste situații și de a stabili dacă este nevoie de intervenție, monitorizare sau investigații suplimentare.

Dacă un copil pierde cuvinte pe care le folosea înainte

Este important să facem diferența între o abilitate care încă nu a apărut și una pe care copilul o avea, dar a pierdut-o.

Dacă micuțul folosea anumite cuvinte sau forme de comunicare și acestea dispar, situația merită discutată cu medicul copilului și cu un specialist.

Părinții pot observa și dacă au apărut în aceeași perioadă schimbări în joc, interacțiune, comportament sau răspunsul la persoanele din jur.

Când este bine să mergem la logoped?

Nu trebuie să existe o problemă severă pentru ca părintele să ceară o opinie.

Dacă vocabularul crește foarte lent, copilul folosește puține modalități de comunicare, nu începe să combine cuvinte sau există pur și simplu îngrijorări persistente, evaluarea logopedică poate fi un pas util.

Uneori specialistul poate recomanda începerea unui program. Alteori poate oferi doar recomandări pentru acasă și monitorizarea dezvoltării.

Nu te concentra doar pe numărul de cuvinte

Numărul de cuvinte este unul dintre lucrurile cel mai ușor de observat, însă comunicarea este mult mai largă.

Uită-te și la gesturi, intenția de comunicare, înțelegere, varietatea mesajelor, combinațiile dintre cuvinte și capacitatea copilului de a utiliza ceea ce știe cu persoane diferite.

Doi copii pot spune același număr de cuvinte și totuși să aibă profiluri de comunicare foarte diferite.

Mai important decât comparația permanentă cu alți copii este să observăm dacă micuțul înaintează față de propriul său punct de pornire.

Cum se leagă acest subiect de întârzierea vorbirii?

Situația în care copilul înțelege bine, dar vorbește puțin este doar unul dintre modurile în care poate apărea o dificultate de dezvoltare a limbajului.

Dacă vrei o perspectivă mai largă despre reperele de dezvoltare, pronunție, auz, bilingvism, ecrane și momentul în care merită cerut ajutor specializat, citește și ghidul nostru despre întârzierea vorbirii la copii .

Iar dacă principala întrebare este ce poate face concret logopedul și cum se desfășoară un program, informațiile comerciale și programarea rămân pe pagina serviciului de logopedie.